CICHLASOMA MACULICAUDA

 

    Este un peste raspandit in zona apelor dulci ale raurilor si lacurilor din America Centrala, incepand din sudul Mexicului, spre sud, pana la Canalul Panama, intalnit in ochiurile de apa riverane Atlanticului, din aceasta zona. Mai este denumit si: Astatheros maculicauda, Astronotus parma, Chuco globosum, Chuco manana, Cichlasoma globosum, Cichlasoma manana, Cichlasoma nigritum, Cichlasoma parma sau Heros parma.

    Acest cichlid are un corp oval, turtit lateral. Spre deosebire de celelalte specii cichlasoma, acesta nu prezinta acea frunte bombata, acel cucui aparand abia mai tarziu, spre sfarsitul vietii, la masculi. Capul sau este rotund, iar coada sa este in forma de evantai. Culoarea de baza este alb spre gri inchis, cu o dunga goasa neagra, care strabate corpul vertical pe zona mediana a corpului. Cateodata aceasta dunga poate fi intrerupta si poate tine de la inceputul inotatoarei dorsale si pana pe burta.

    Pe gat, pe coada si pe inotatoarea dorsala sunt presarate pete de culoare rosu intens. Acelasi colorit il au si buzele sale. Pe corp mai apar si ceva pete de culoare violacee, in special in zona capului. Inotatoarele anala si dorsala se termina in puncte exact simetrice, raportat la coada. Ochii sai sunt de culoare inchisa, cu zona inelara invecinata argintie sau aurie. Uneori inotatoarele mai au ceva pete galbene si gri, si abia apoi se termina cu un colorit rosu.

    Acesti pesti sunt o specie agresiva si teritoriala care poate fi tinuta in acvariu cu alte specii de cichlide din America Centrala. Acesti pesti devin si mai agresivi, cand este vorba de protejarea progeniturilor. O pereche este monogama si este una dintre cele mai exemplare specii in ce priveste ocrotirea puilor. Va va lua ceva timp pentru a forma o astfel de pereche, dar rezultatul merita cu varf si indesat. Isi petrece vremea colindand apele de adancimi medii si joase ale acvariului.

    Pentru o buna intretinere a unei perechi din acesti pesti, aveti nevoie de un acvariu cu un volum de minim 210 litri, cu spatii mari de ascunzatoare, in care sa se adaposteasca, cu un relief format din roci, bucati groase de lemn, radacini si chiar, un ghiveci de flori rasturnat, este bun. Temperatura apei trebuie sa aiba valori cuprinse intre 22 si 28°C, o duritate situata intre 4 si 15°GH si un pH care sa nu exceada intervalul de valori 6.5 – 8. Este bine sa lasati loc foarte mult si pentru spatii de inot.

    Nu se recomanda instalarea de plante subacvatice sau plutitoare, de vreme ce acest peste este unul ierbivor si le va manca pe toate. In meniul sau mai regasim si laptuci, spanac, orice planta vegetala cu proteine in ea; uneori, in perioada imperecherii, este bine sa ii hraniti si cu pestisori, rame, insecte, viermi tubifex, hrana sub forma de fulgi. 

    La maturitate, un astfel de peste atinge o lungime maxima de aproximativ 30 cm. Masculii sunt mai mari decat femelele, cu o paleta de culori mult mai intensa si acel cucui in frunte. Organul sexual la masculi este vizibil cu ochiul liber. 

    In perioada imperecherii, este recomandata o apa cu o temperatura cuprinsa intre 24 si 28°C, cu un pH situat intre 6.7 si 7.5 si o duritate a apei de 4 pana la 10°GH. Femela va depune, pe o roca plata si curata, intre 500 si 600 de oua. Perechea de parinti, va curata si va proteja, foarte agresiv, zona in care se afla oualele, de orice intrus. Puii eclozeaza in maxim 2 – 3 zile de la depunerea icrelor si devin independenti, prin inot, in maxim 6 - 7 zile. Pot fi hraniti cu Artemia nauplii si hrana sub forma de fulgi, imediat de la eclozare. Procesul nu este prea dificil dar necesita experienta si rabdare.